aprilie 27, 2020/

Primul lucru care ne vine în minte atunci când vorbim despre apicultură este, fără îndoială, mierea. Acest lichid dulce, vâscos este nectar transformat de albina lucrătoare. În medie, un stup comercial poate produce anual 29 de kilograme de miere. Ceara de albine este un alt produs secundar valoros, rezultat din activitatea albinei. Un fagure de miere poate fi folosit circa cinci până la şase ani. Fagurii scoşi sunt prelucraţi pentru a obţine ceară de albine. Producţia comercială medie este de 9 până la 18 kilograme de ceară de albine pentru fiecare tonă de miere recoltată.

Polenul — care este principala sursă de proteine, vitamine, minerale şi grăsimi necesare pentru dezvoltarea mătcii, a albinei lucrătoare şi a trântorului — este şi el lăudat ca fiind un excelent medicament natural folosit în tratarea mai multor afecţiuni fizice. Dintr-un stup se pot extrage anual circa 5 kilograme de polen.

Propolisul – este o substanţă pe care albinele o folosesc pentru a-şi izola stupul şi pentru a-i închide într-o capsulă pe toţi intruşii care sunt prea mari ca să poată fi scoşi afară.

Un sfert din producţia de alimente pe care le consumăm depinde, direct sau indirect, de capacitatea albinei de a poleniza culturile. Merele, migdalele, pepenii, prunele, perele, castraveţii şi alte tipuri de fructe cu pulpă depind toate de albinele care le polenizează. La fel stau lucrurile şi în cazul diferitelor culturi de plante cu seminţe, printre care se numără şi morcovii, ceapa şi chiar şi floarea-soarelui. Producţiile de carne şi de produse lactate sunt şi ele influenţate de albine, care polenizează lucerna cu care se hrănesc vitele.

De la floare, pe masa voastră

1 Albina de câmp vizitează o floare şi colectează nectar

În timp ce vizitează florile, albinele colectează nectar în sacul lor pentru miere, care este o zonă mai largă a esofagului. Ca să umple acest sac, albina trebuie să facă între 1 000 şi 1 500 de vizite la fiecare floricică.

2 Ajungând înapoi în stup, nectarul este depozitat în fagure

La intrarea în stup, albina de câmp transmite conţinutul sacului ei pentru miere în gura unei tinere albine lucrătoare. Albina lucrătoare depozitează nectarul într-o celulă şi îndeplineşte sarcinile necesare pentru a transforma nectarul în miere. După aceea e depozitat în celulele hexagonale făcute din ceară. Albinele încep apoi să bată din aripi pentru a-i reduce conţinutul de apă până la mai puţin de 18%, proces numit deshidratare, după care celulele sunt acoperite cu un strat subţire de ceară. Mierea păstrată în astfel de celule nu expiră aproape niciodată, putând fi consumată fără probleme. Se spune că în mormintele faraonilor datând de aproximativ 3 000 de ani s-a găsit miere care se putea consuma.

3 Apicultorul recoltează mierea

Cu o lamă încălzită, el rade ceara care acoperă celulele din fiecare ramă. Apoi pune ramele într-un extractor, care scoate mierea cu ajutorul forţei centrifuge.

5 Mierea este aur pentru sănătate!

Mierea este asimilată uşor de organism şi este transformată rapid în energie. De asemenea  ea poate fi folosită pentru tratarea arsurilor şi pentru diferite tipuri de răniavind propietati antinflamatoare, antibacteriene si regenerante.

Sursa: wol.jw.org

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te pentru noutăți
Conectează-te